méșter (méșteri), s. m. – 1. Maestru, maistru. – 2. (Adj.) Expert, cunoscător. Germ. Meister, prin intermediul sl. mestru (Cihac, II, 194), sau mai sigur din mag. mester (Tiktin; Candrea; Gáldi, Dict., 94), cf. ngr. μάστορας, alb. mještrë, tc. mehter, slov. mešter. Cf. Și măestru. Meșter-grindă, s. f. (grinda principală), folosită în Trans., este calc din mag. Cuvîntul apare în doc. slavorom. din 1404. Der. meșteră, adj. f. (expertă, dibace); meștereasă, s. f. (femeie practică, experimentată); meșteri, vb. (a lucra; a se întreține); meșterie, s. f. (meserie, disciplină); meșteriță, s. f. (femeie dibace); meșteresc, adj. (de meșter, artistic); meșteșug (var. meșterșug), s. n. (ocupație, profesiune; industrie, disciplină, îndemînare; tertip, vicleșug), din mag. mesterség (Cihac, II, 515; Gáldi, Dict., 94), cu r păstrat în sec. XVII; meșterșugui, vb. (a lucra), sec. XVII, înv.; meșteșugar, s. m. (muncitor; artizan); meșteșugăreț, adj. (muncitor, dibaci); meșteșugi, vb. (a lucra artistic; a învăța, a deprinde, a inventa, a urzi, a unelti); meșteșugos, adj. (dibaci, iscusit). Vezi definitia »

REMORCHÉR I. s. n. navă puternică de mic tonaj destinată remorcării altor nave. II. adj. care remorchează. ♦ avion ~ = avion care tractează unul sau mai multe planoare de zbor. (< fr. remorqueur) Vezi definitia »

PĂLĂRIÉR, pălărieri, s. m. Persoană care confecționează, repară, curăță sau vinde pălării. [Pr.: -ri-er] – Pălărie + suf. -er. Vezi definitia »

AFIȘIÉR, afișiere, s. n. Vitrină, panou sau construcție specială pe care se lipesc sau se fixează diferite anunțuri. [Pr.: -și-er] – Afiș + suf. -ier. Vezi definitia »

CHELIFÉR, -Ă I. adj. înzestrat cu gheare sau cu clești. II. s. n. specie de arahnid mic, lipsit de postabdomen și de glanda veninoasă; scorpionul de cărți. (< fr. chélifère) Vezi definitia »