CARTEZIANÍSM s.n. Doctrina filozofului francez Descartes, care considera rațiunea drept unic izvor de cunoaștere și a prescris reguli ale gândirii pentru cunoașterea adevărului, dar încerca totodată să împace în chip dualist idealismul cu materialismul; curent de gândire care a continuat învățătura lui Descartes în filozofie și în știință; formă de raționalism. [< fr. cartésianisme]. Vezi definitia »

AVENTURÍSM s.n. (Rar) Spirit de aventură. [Cf. fr. aventurisme, rus. avantiurizm]. Vezi definitia »

MIMETÍSM s.n. 1. Însușire a unor animale de a-și schimba culoarea după mediul înconjurător sau de a lua forma unor obiecte sau animale din imediata apropiere. 2. Imitare; maimuțăreală. [< fr. mimétisme, cf. gr. mimeisthai – a imita]. Vezi definitia »

POPORANÍSM s. n. curent social-politic, cu implicații literare, apărut în România la sfârșitul sec. XIX, care considera masele țărănești drept elementul de bază al națiunii și factorul hotărâtor în crearea culturii naționale, recomandând, pe plan literar, crearea de opere inspirate din viața țărănimii. (după rus. narodnicestvo) Vezi definitia »

CALOFILÍSM s. n. calofilie. (< calofil + -ism) Vezi definitia »