REFRÁCȚIE, refracții, s. f. (Fiz.) Fenomen de abatere a direcției de propagare a unei unde, a unei radiații sau a unui corpuscul, când aceștia întâlnesc suprafața de separație a două medii diferite. ◊ Indice de refracție = număr care caracterizează fenomenul de refracție a unei radiații luminoase sau a unei unde, egal cu raportul dintre viteza de propagare a acelei radiații sau a acelor unde în mediul din care provin și viteza lor de propagare în mediul în care pătrund. Refracție astronomică = deviere a razei de lumină a unui astru de la direcția rectilinie, datorită refracției sale în atmosfera terestră. [Var.: refracțiúne s. f.] – Din fr. réfraction, lat. refractio, -onis. Vezi definitia »

ANTEPOZÍȚIE s. f. 1. (lingv.) antepunere; stare a cuvântului, a particulelor antepuse. 2. ă uterului = deplasare înainte a uterului. (< fr. antéposition) Vezi definitia »

MENSTRUÁȚIE, menstruații, s. f. Hemoragie fiziologică din mucoasa uterină, care apare la femeia adultă în mod regulat și periodic, începând din epoca pubertății, cu întreruperi temporare în perioadele de sarcină și de alăptare, și până la menopauză, când dispare definitiv; soroc, regulă, period. [Pr.: -stru-a-] – Din fr. menstruation. Vezi definitia »

MICROBIBLIOGRAFÍE s.f. Bibliografie sub formă de microfilm sau de microfișă. [Gen. -iei. / et. incertă]. Vezi definitia »

melancolie = tristete Vezi definitia »