Definita cuvantului mânie
MÂNÍE, mânii, s. f. 1. Izbucnire de iritare violentă, dar trecătoare, împotriva cuiva sau a ceva; furie, supărare mare. ◊ Loc. adj. Iute (sau grabnic, rău) la mânie = care se înfurie ușor; irascibil. ♦ Necaz, ciudă. 2. (Pop.; adesea determinat prin „lui Dumnezeu”, „cerului”, „pământului”) Prăpăd, urgie, grozăvie, nenorocire, calamitate. – Lat. mania.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu mânie
INTERJÉCȚIE, interjecții, s. f. Parte de vorbire neflexibilă de tip special, care exprimă sentimente și manifestări de voință sau care imită sunete și zgomote. – Din fr. interjection, lat. interjectio, -onis. Vezi definitia »
VÂLVOTÁIE s. f. v. vâlvătaie. Vezi definitia »
GEODEZÍE s. f. știință aplicată care studiază forma și dimensiunile Pământului, pentru întocmirea hărților și planurilor. (< fr. géodésie) Vezi definitia »
TETRAFONÍE s. f. cvadrifonie. (< fr. tétraphonie) Vezi definitia »
tărăpánie s.f. (reg.) 1. hărmălaie, tămbălău. 2. femeie corpolentă și nebună. Vezi definitia »