Definita cuvantului mântuitor
MÂNTUITÓR, -OÁRE, mântuitori, -oare, adj. 1. (Adesea substantivat) Care mântuie (1), salvează. 2. (Rar) Care mântuie (2), care vindecă; tămăduitor. 3. (În limbaj bisericesc) Care mântuie (3), izbăvește (de păcate); izbăvitor. ♦ (Substantivat, m. sg. art.) Nume dat lui Isus Cristos. [Pr.: -tu-i-] – Mântui + suf. -tor.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu mântuitor
CONTEMPLATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care contemplă, cufundat în visare. (< fr. contemplateur, lat. contemplator) Vezi definitia »
întrevorbitór s.m. (înv.) persoană cu care stai de vorbă; interlocutor. Vezi definitia »
PRUNIȘÓR, prunișori, s. m. Diminutiv al lui prun; prunuț. – Prun + suf. -ișor. Vezi definitia »
seușór, s.n. (reg.) seu. Vezi definitia »
lămuritor, lămuritori s. m. (intl.) bătăuș. Vezi definitia »