Definita cuvantului mântuitor
MÂNTUITÓR, -OÁRE, mântuitori, -oare, adj. 1. (Adesea substantivat) Care mântuie (1), salvează. 2. (Rar) Care mântuie (2), care vindecă; tămăduitor. 3. (În limbaj bisericesc) Care mântuie (3), izbăvește (de păcate); izbăvitor. ♦ (Substantivat, m. sg. art.) Nume dat lui Isus Cristos. [Pr.: -tu-i-] – Mântui + suf. -tor.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu mântuitor
singuriór, -oáră, adj. (reg.) singurel. Vezi definitia »
aliór (alióri), s. m. – Plantă, laptele cîinelui. Var. arior, aleúr. Lat. aureolus (Candrea, GS, III, 423); cf. prov. auriol. După Hasdeu, din lat. hellĕbŏrus, opinie acceptată de Pușcariu 65 cu observația că fonetismul nu pare clar. Vezi definitia »
FRĂMÂNTĂTÓR, frământătoare, s. n. Mașină pentru frământat aluatul. – Frământa + suf. -ător. Vezi definitia »
vâjâitór (-jâ-i-) adj. m., pl. vâjăitóri; f. sg. și pl. vâjâitoáre Vezi definitia »
EMULGATÓR s.m. Substanță care determină formarea unei emulsii stabile; emulsionant; emulsiv. ♦ Substanță folosită pentru îndepărtarea grăsimilor din produsele textile. [< germ. Emulgator]. Vezi definitia »