năsăílă s.m. sg. (pop.) 1. om cu nasul mare; nărtilă, năsoacă, năsoi, năsotea, nărilă. 2. (reg.) persoană care se amestecă în toate. Vezi definitia »

SIMÉZĂ, simeze, s. f. 1. Panou pe care se așază sau care susține tabloul într-o galerie de pictură. 2. (Arh.) Mulură la partea de sus a unei cornișe. – Din fr. cimaise. Vezi definitia »

ZARAFÍȚĂ, zarafițe, s. f. (Pop.) Soția zarafului. – Zaraf + suf. -iță. Vezi definitia »

ACIDOGENÉZĂ s. f. proces de formare a unui acid. (< fr. acidogenèse) Vezi definitia »

MĂCELĂREÁSĂ, măcelărese, s. f. (Rar) Soție de măcelar; femeie care vinde carne. – Măcelar + suf. -easă. Vezi definitia »