Definita cuvantului chintesență
CHINTESÉNȚĂ s. f. 1. (fil.) principiu material al lumii, atribut al eterului, considerat de cosmogonia antică drept al cincilea element (în afară de pământ, apă, aer și foc). 2. esența, principalul, esențialul într-o concepție, într-o doctrină, într-o operă etc. (< fr. quintessence)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu chintesență
MÁRMORĂ s. f. v. marmură. Vezi definitia »
ARMÚRĂ, armuri, s. f. 1. Echipament metalic pentru protecția individuală a unui războinic din antichitate și din evul mediu. 2. Mod de împletire a firelor de urzeală cu firele de bătătură într-o țesătură. 3. Înveliș protector al unui cablu electric. 4. Totalitatea semnelor de alterație așezate la începutul unui portativ, care indică tonalitatea lucrării muzicale respective; armătură. – Din fr. armure. Vezi definitia »
obleágă (-égi), s. f. – Țarină, țelină, pîrloagă. – Var. obleag. Sl. oblegati „a se culca”, din lešti, lega, cf. obloji (Cihac, II, 220; Conev 68). Vezi definitia »
PLANISFÉRĂ s.f. Hartă în care sunt reprezentate cele două emisfere ale globului pământesc sau ale sferei cerești; mapamond, planiglob. [< fr. planisphère, cf. lat. planus – plan, gr. sphaira – sferă]. Vezi definitia »
TORNÁDĂ1 s. f. trombă de vânt cu o viteză foarte mare, care produce mari stricăciuni. (< fr. tornade, sp. tornado) Vezi definitia »