TERMINÁȚIE s. f. 1. partea terminală a unui lucru. 2. (lingv.) sunet care se află la sfârșitul unui cuvânt. ◊ (rar) desinență. 3. (muz.) concluzie melodică. (< lat. terminatio) Vezi definitia »

PERINEOTOMÍE s.f. (Med.) Incizie a perineului. [Gen. -iei. / < fr. périnéotomie]. Vezi definitia »

ZEVZECÍE, zevzecii, s. f. (Rar) Purtare de zevzec; nerozie, neghiobie. – Zevzec + suf. -ie. Vezi definitia »

SEGMENTÁȚIE s.f. Segmentare. [Gen. -iei, var. segmentațiune s.f. / cf. fr. segmentation]. Vezi definitia »

ARGUMENTÁȚIE s. f. totalitatea argumentelor aduse pentru a dovedi ceva. (< fr. argumentation, lat. argumentatio) Vezi definitia »