BINECUVÂNTÁRE, binecuvântări, s. f. Acțiunea, formula sau gestul de a binecuvânta; benedicțiune, blagoslovire, blagoslovenie. ◊ Expr. A (sau a-și) da binecuvântarea = a fi de acord (cu ceva); a aproba. – V. binecuvânta. Vezi definitia »

ISCÁRE, iscări, s. f. Acțiunea de a (se) isca și rezultatul ei. – V. isca. Vezi definitia »

DECIMÁRE s.f. Acțiunea de a decima și rezultatul ei; ucidere în masă, decimație. [< decima]. Vezi definitia »

AUTOCONDÚCERE s.f. Conducere a activității sociale, economice etc. de către însăși colectivitatea respectivă sau de către reprezentanții ei. [< auto¹- + conducere]. Vezi definitia »

ȘOVÂLCĂÍRE, șovâlcăiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a șovâlcăi și rezultatul ei. – V. șovâlcăi. Vezi definitia »