HABITÁCLU, habitacle (habitacluri), s. n. 1. Locaș special al busolei pe o navă; suport nemagnetic al busolei marine. ♦ Calotă de alamă care acoperă busola. 2. Spațiu amenajat într-un automobil, într-o aeronavă etc. (pentru echipaj, călători, poștă etc.). – Din fr. habitacle. Vezi definitia »

míslu s.m. (reg.) cozoroc. Vezi definitia »

ÁMPLU, -Ă, ampli, -e, adj. Larg, întins, dezvoltat. – Fr. ample (lat. lit. amplus). Vezi definitia »

PERÍPLU s. n. călătorie pe mare în jurul Pământului; circumnavigație. ◊ (p. ext.) voiaj turistic pe mare sau pe uscat; turneu. (< fr. périple) Vezi definitia »

CONTRATÍTLU s.n. Titlul general al unei opere mai întinse ori al unei serii de mai multe volume, apărute fiecare cu titlu separat. [Et. incertă]. Vezi definitia »