ARÓMĂ, arome, s. f. Emanație a unor substanțe plăcut mirositoare (și cu gust plăcut); miros tare și plăcut; mireasmă, parfum. [Var.: (înv.) aróm s. n.] – Fr. arome (lat. lit. aroma). Vezi definitia »

EPIFÓRĂ s. f. 1. exagerare patologică a secreției lacrimale. 2. procedeu stilistic constând în repetarea unui cuvânt ori grup de cuvinte la sfârșitul unor unități sintactice sau metrice; epistrofă. (< fr. épiphora, gr. epiphora) Vezi definitia »

tíntă (-te), s. f. – (Banat) Cerneală. Germ. Tinte (Candrea). Vezi definitia »

nălăúcă, nălăúce, s.f. (reg.) femeie proastă, nemernică. Vezi definitia »

BUNIOÁRĂ adv. v. bunăoară. Vezi definitia »