Definita cuvantului domnitor
DOMNITÓR, -OÁRE, domnitori, -oare, s. m., adj. I. S. m. Domn (3); spec. titlu purtat de suveranii României între 1859 și 1881; persoană care avea acest titlu. II. Adj. 1. (În sintagma) Familie (sau casă) domnitoare = dinastie. 2. Fig. (Rar) Care domnește, stăpânește, domină. – Domni + suf. -tor.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu domnitor
MÂHNITÓR, -OÁRE, mâhnitori, -oare, adj. Care mâhnește. – Mâhni + suf. -tor. Vezi definitia »
DECLINATÓR s. n. busolă pentru determinarea declinației magnetice. (< fr. déclinatoire) Vezi definitia »
struțuciór, struțucioáre, s.n. (reg.) struț (buchet) mic de flori, buchețel, struțișor, struțuc, struțucel, struțurel, struțușor. Vezi definitia »
TEZAURIZATÓR s.m. (Rar) Cel care tezaurizează. [Cf. lat. thesaurisator]. Vezi definitia »
OGÓR, ogoare, s. n. Bucată de pământ cultivată sau cultivabilă; țarină. ♦ Câmp semănat cu același fel de plante (de obicei cereale); lan. ♦ Teren agricol, proprietate agricolă. ♦ Teren arabil folosit ca pășune timp de un an, pentru a fi mai fertil în anii următori; pârloagă. ◊ Ogor negru = teren arat, grăpat etc., dar nesemănat timp de un an pentru a se reface. Arătură care se face cu mult înainte de lucrările de însămânțare. – Din bg., scr. ugar. Vezi definitia »