MENESTRÁNDIE s. f. arta menestrelilor. ◊ trupă de menestreli; corporație a menestrelilor. (< fr. ménestrandie) Vezi definitia »

ANOBLEPSÍE s. f. sindrom care se manifestă prin fixarea privirii în sus, ca urmare a devierii spastice a globilor oculari. (< fr. anoblepsie) Vezi definitia »

ABJÉCȚIE s.f. Faptă abjectă; josnicie; ticăloșie. [Cf. fr. abjection, lat. abiectio]. Vezi definitia »

MAHMURÍE, mahmurii, s. f. (Rar) Mahmureală. – Mahmur + suf. -ie. Vezi definitia »

FILOZOFÍE s.f. 1. Formă a conștiinței sociale, constituind un sistem coerent de noțiuni și idei care reflectă realitatea sub aspectele ei cele mai generale; concepție generală despre lume și viață. ◊ Filozofie lingvistică = teorie neopozitivistă care reduce obiectul filozofiei la termenii limbajului. 2. Totalitatea principiilor metodologice care stau la baza unui anumit domeniu al științei. ◊ Filozofia culturii = disciplină teoretică care se preocupă de definirea genetică, structurală și funcțională a fenomenului culturii. 3. Comportare, fel de a reacționa al cuiva în fața unor lovituri, a unor nenorociri etc.; fel al cuiva de a privi lumea și viața. 4. (Fam.) Problemă greu de rezolvat. [Gen. -iei, var. filosofie s.f. / < lat., gr. philosophia < philein – a iubi, sophia – înțelepciune, cf. fr. philosophie]. Vezi definitia »