LUSITANIÁN, -Ă, lusitaniéni, -e, adj., subst. 1. Adj., s.n. (Din) al treilea etaj al jurasicului superior (malm). 2. Adj., s.m. și f. Din Portugalia (lusitan (2)). (cf. fr. lusitanien) Vezi definitia »

șufán, șufáne, s.n. (reg.) 1. fiecare dintre cei doi pari groși și lungi, ascuțiți la un capăt, cu care se fixează năvodul la fundul apei ca să nu se scape peștele pe sub el. 2. (în forma: șifan) prăjină folosită de pescari pentru a conduce luntrea. Vezi definitia »

coltán, coltáni, s.m. (reg. poreclă) țăran de la șes, înalt, slab; cojan, găligan. Vezi definitia »

LIGURIÁN, -Ă adj. din Liguria. ◊ (s. n.) dialect din nordul Italiei, vorbit în provincia Liguria. (< fr. ligurien) Vezi definitia »

altán (-ne), s. n. – Terasă, foișor, mirador. Ngr. ἀλτάνα, din it. altana (Meyer, Neugr. St., IV, 8), cf. tc. altincik (Șeineanu, II, 18). Cuvînt rar, lipsește din majoritatea dicționarelor (apare la Eminescu). Din același cuvînt tc., altîngic, s. m. (plantă, călțunaș), cf. Lokotsch 61. Vezi definitia »