PAULICIÁN, -Ă s. m. f. membru al unei secte maniheene creștine din sec. VII-X, bazată exclusiv pe Noul Testament, care pretindea a readuce creștinismul la simplitatea evanghelică. (< fr. paulicien) Vezi definitia »

tirán (-ni), s. m. – Despot. Gr. τύραννος (Murnu 57), sec. XVII. – Der. tiranic, adj., din fr. tyrannique; tirănesc, adj. (înv., tiranic); tirănește, adv. (înv., tiranic); tirăni, vb. (înv., a trata prost, a tiraniza); tiranie (var. înv. tirănie), s. f. (despoție) din gr. τυραννία; tiraniza, vb., din fr. tyranniser; tiranisi, vb. (a tiraniza), din gr. τυραννίζω, aorist τυράννησα. Vezi definitia »

MEOȚIÁN, -Ă adj., s. n. (din) primul etaj al pliocenului din bazinul pontic. (< fr. méotien) Vezi definitia »

clococeán¹, -ă, adj. (reg.) soi de mere. Vezi definitia »

vârsteán (rar) s. m., pl. vârsténi Vezi definitia »