CONCLÚZIE s. f. 1. judecată care rezultă dintr-un șir de constatări sau argumente; încheiere. 2. ultima parte a unei expuneri, a unei opere. ◊ (muz.) ultima secțiune din expoziția unei sonate. ♦ a trage ĩi = a rezuma ideile emise de participanții la o dezbatere. 3. judecată finală a unui silogism. 4. (mat.) parte din enunțul unei teoreme al cărei adevăr se deduce prin demonstrație. 5. (pl.) încheiere a unei chestiuni făcută de o autoritate judiciară sau ministerială; aviz, propunere. ♦ a pune ĩi = a formula pe scurt acuzarea (sau apărarea) într-un proces. (< fr. conclusion, lat. conclusio) Vezi definitia »

EMACIÁȚIE, emaciații, s. f. Emaciere. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. émaciation. Vezi definitia »

DIZERTÁȚIE s.f. v. disertație. Vezi definitia »

alifíe (alifíi), s. f. – Unguent. – Mr. alfie. Ngr. ἀλουφή (Roesler 564). Vezi definitia »

LEUCODERMÍE s.f. Decolorare a pielii datorită dispariției pigmenților normali. [Gen. -iei. / < fr. leucodermie, cf. gr. leukos – alb, derma – piele]. Vezi definitia »