PLEISTOCÉN, -Ă adj., s. n. (din) prima epocă, cea mai lungă, a cuaternarului, caracterizată prin alternanța intervalelor reci cu intervale calde; glaciar; diluviu. (< fr. pléistocène) Vezi definitia »

PAÍNJEN s. m. v. păianjen. Vezi definitia »

HIFÉN s.n. (Lingv.) Reunire a două cuvinte în unul singur pentru a exprima o singură noțiune. [Acc. și hífen. / < fr., lat. hyphen]. Vezi definitia »

KEROSÉN s.n. Combustibil petrolier, folosit la motoare cu reacție. (din engl. kerosene) [def. MDN] Vezi definitia »

SUTIÉN s.n. Obiect de îmbrăcăminte femeiască care susține sânii. [Pron. -ti-en, pl. -ne, -nuri. / < fr. soutien(-gorge)]. Vezi definitia »