HALUCINÁȚIE s. f. stare psihică anormală, sub imperiul căreia cineva percepe lucruri sau situații inexistente. ◊ produs al acestei stări; nălucire, vedenie. (< fr. hallucination, lat. hallucinatio) Vezi definitia »

CRISTALOTEHNÍE s. f. arta producerii cristalurilor artificiale. (< fr. cristallotechnie) Vezi definitia »

REFLÉXIE s.f. 1. Fenomen de răsfrângere a unei raze luminoase sau sonore atunci când aceasta întâlnește o suprafață lucioasă sau dură. 2. Reflecție (1). ♦ (Fil.; la Locke, Leibniz) Cunoaștere a proceselor care se petrec înăuntrul conștiinței; întoarcere a conștiinței asupra ei însăși. [Gen. -iei, var. reflexiune s.f. / cf. fr. réflexion, lat. reflectio, reflexio]. Vezi definitia »

HEMOFTALMÍE s.f. (Med.) Hemoragie în corpul vitros. [Gen. -iei. / < fr. hémophtalmie, cf. gr. haima – sânge, ophtalmos – ochi]. Vezi definitia »

CUSTODÍE s.f. Pază, păstrare a unui obiect. [< lat. custodia]. Vezi definitia »