UMEZITÓR, umezitoare, s. n. 1. Aparat de umezit hârtia prin stropire cu apă (pentru a o satina), în timpul procesului de fabricație. 2. (În sintagma) Umezitor de aer = aparat care pulverizează apă și umezește aerul adus prin conducte din exterior la o instalație industrială, unde este nevoie de aer condiționat cu un anumit grad de umiditate. – Umezi + suf. -tor. Vezi definitia »

EXTRUDÓR, -OÁRE s. m. f. muncitor specializat în extrudare. (< fr. extrudeur) Vezi definitia »

ziditór s. m., pl. ziditóri Vezi definitia »

INVOCATÓR, -OÁRE, invocatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care face o invocație, care invocă. – Invoca + suf. -tor (după fr. invocatoire, invocateur). Vezi definitia »

RECEPTÓR, -OÁRE I. adj. care receptează (o acțiune mecanică, un curent, o undă etc.). II. s. n. 1. sistem tehnic destinat să primească o anumită formă de energie pentru a o transforma în alta utilizabilă. 2. aparat care transformă oscilațiile electromagnetice dintr-un circuit electric în oscilații acustice; ansamblu, cuprinzând un amplificator, care servește pentru a asculta și a vorbi la telefon. 3. mediu natural (râu, lac, mare) care primește apele de evacuare. III. s. m. organ de simț la nivelul căruia se realizează transformarea energiei stimulului extern în influx nervos. IV. s. m. f. 1. (lingv.) persoană care primește și decodează un mesaj realizat potrivit regulilor unui cod specific: interlocutor, cititor. 2. cel care primește sânge de la un donator. (< fr. recepteur) Vezi definitia »