RESÓRBȚIE, resorbții, s. f. 1. (Med.) Proces de dispariție lentă, prin absorbție treptată, a unui țesut sau organ, de obicei străin organismului. ♦ Proces de atrofiere a unui țesut sau a unui organ, de obicei datorită fagocitozei. ♦ Proces prin care un lichid sau un gaz trece dintr-o cavitate a organismului, dintr-un vas sau din țesutul interstițial în sistemul circulator. 2. (Fiz.) Absorbție sau adsorbție a gazelor sau a vaporilor proveniți din corpul absorbantului sau adsorbantului. – Din fr. résorption. Vezi definitia »

EUTOCÍE s.f. Naștere normală. [Gen. -iei. / < fr. eutocie, cf. gr. eu – bine, tokos – naștere]. Vezi definitia »

CRISTALIZÁȚIE s. f. cristalizare. (< fr. cristallisation) Vezi definitia »

PEDUNCULOTOMÍE s. f. secționare chirurgicală a pedunculului cerebral. (< fr. pédonculotomie) Vezi definitia »

ALOPATÍE s. f. Tratament medical constând în administrarea unor medicamente în doze care, la omul sănătos, ar declanșa efecte contrare simptomelor caracteristice bolii care trebuie tratată. – Din fr. allopathie. Vezi definitia »