PUTREFÁCȚIE, putrefacții, s. f. 1. Proces de descompunere a unor substanțe organice (vii sau moarte) sub influența unor bacterii; putrezire. ♦ Fază ultimă a procesului de asimilare și dezasimilare a hranei de către un organism viu, care constă în descompunerea, sub acțiunea fermenților, a resturilor neasimilate din materia cu care s-a hrănit organismul. 2. Fig. Descompunere, decădere morală. – Din fr. putréfaction, lat. putrefactio, -onis. Vezi definitia »

văduvíe s. f., art. văduvía, g.-d. văduvíi, art. văduvíei Vezi definitia »

Obligație la care erau supuși țăranii dependenți în evul mediu în folosul domniei (mai ales în timp de război), care consta in prestatii sau rechizitii ale animalelor de tractiune.2 Incarcatura. Vezi definitia »

ciochie, ciochii s. f. (intl.) trădare, vânzare. Vezi definitia »

TELERADIUMTERAPÍE s.f. Telecurieterapie. [< fr. téléradiumthérapie]. Vezi definitia »