COMANDAMÉNT s. n. 1. organ de comandă (într-o mare unitate militară etc.). 2. (fig.) sentință, precept, normă, regulă. 3. (jur.) act prin care creditorul, prin mijlocirea unui agent judecătoresc, începe executarea imobiliară, somând pe debitor să plătească datoria. ( Vezi definitia »

WARÁNT, waránte, s. n. Act eliberat celui ce înmagazinează o marfă în docuri sau în antrepozite și care poate fi negociat ca o poliță sau poate servi titularului ca garanție pentru obținerea unui împrumut. [Pr.: varánt] – Din fr., engl. warrant. Vezi definitia »

DEZOXIDÁNT, -Ă, dezoxidanți, -te, adj., s. m. (Substanță) care provoacă dezoxidarea, care dezoxidează. – Din fr. désoxydant. Vezi definitia »

FUMIGÁNT, fumiganți, s. m. Substanță (gazoasă) toxică folosită pentru fumigație. ◊ (Adjectival) Substanță fumigantă. – Din fr. fumigant. Vezi definitia »

DEMACHIÁNT, -Ă adj., s. n. (produs cosmetic) care servește pentru demachiere. (< fr. démaquillant) Vezi definitia »