DEGENERESCÉNȚĂ s. f. 1. tendință de degenerare. ◊ modificare patologică regresivă a unui țesut sau organ. 2. (mat.) existența mai multor funcții proprii, corespunzătoare unei singure valori proprii unui operator. (< fr. dégénérescence) Vezi definitia »

șágă (șégi), s. f. – Glumă, poznă. Sl. šega, šuga (Cihac, II, 384; Byhan 334; Tiktin; Iordan, Dift., 73; Ivănescu, BF, VI, 104), cf. bg., sb. šega, šag, alb. šakë. – Der. șagaci,adj. (glumeț); șăgalnic, adj. (hazliu), var. șegalnic; șeganie, s. f. (înv., glumă); șegui (var. șugui), vb. (a glumi), din sl. šegovati, šegują. Vezi definitia »

CARCINOGENÉZĂ, carcinogeneze, s. f. (Med.) Proces de formare a tumorilor canceroase; cancerogeneză. – Din fr. carcinogenèse, engl. carcinogenesis. Vezi definitia »

ORANJÁDĂ s.f. Băutură preparată dintr-un amestec de suc de portocale, zahăr și apă sau sifon. [< fr. orangeade]. Vezi definitia »

postăvăríță, postăvăríțe, s.f. (înv.) femeie care face sau vinde postavuri; postăvăreasă. Vezi definitia »