INTERCOMUNICÁȚIE s.f. Comunicație între două puncte; relație, legătură, conexiune. ♦ Conversație între mai mulți interlocutori. [Gen. -iei. / cf. fr. intercommunication]. Vezi definitia »

CONCÓRDIE s. f. bună înțelegere, armonie. (< lat. concordia) Vezi definitia »

CALORÍE s.f. Unitate de măsură a căldurii, reprezentând cantitatea de căldură necesară pentru a ridica temperatura unui gram de apă cu un grad centigrad.; (curent) cantitatea de energie pe care o dezvoltă în corpul omului alimentele în procesul anabolismului. [Gen. -iei. / < fr. calorie, cf. lat. calor – căldură]. Vezi definitia »

TAUTOLOGÍE s. f. I. 1. (log.) judecată în care subiectul și predicatul sunt exact aceeași noțiune, exprimată sau nu prin același cuvânt. 2. (în logica simbolică) expresie care în cadrul unui sistem formal este adevărată în orice interpretare. II. 1. pleonasm. 2. fenomen sintactic constănd din repetarea unor cuvinte cu același sens, dar cu funcții diferite, marcate de obicei de o intonație deosebită, repetare folosită pentru a sublinia o calitate sau o acțiune. (< fr. tautologie, lat. tautologia) Vezi definitia »

INVOCÁȚIE, invocații, s. f. Faptul de a invoca; chemare în ajutor. ♦ Spec. Chemare (cu valoare stilistică) adresată de către un poet muzei pentru a-l ajuta în realizarea creației sale artistice. ♦ Procedeu stilistic prin care oratorul sau scriitorul interpelează un personaj (de obicei istoric) absent. [Var.: invocațiúne s. f.] – Din fr. invocation, lat. invocatio, -onis. Vezi definitia »