Definita cuvantului colateral
COLATERÁL, -Ă I. adj. situat alături, lăturalnic, subordonat; secundar. ♦ (jur.) linie ~ă = legătură de rudenie care unește între ei pe frați și surori și pe descendenții acestora. II. s. n. navă laterală a unei biserici. (< fr. collatéral, lat. collateralis)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu colateral
pal (pálă), adj. – Palid. Fr. pâle; folosit numai în poezie. E dubletul lui palid, adj. (galben la față), din it. pallido. – Der. păli, vb. (a se face palid), din fr. pâlir (cf. mr. pălescu, din lat. pallēre, P. Papahagi, Jb., XII, 101; Pascu, I, 140); paliditate, s. f., din it. pallidità; paloare, s. f., din fr. pâleur. Vezi definitia »
SILMANÁL s. n. Aliaj feromagnetic pe bază de argint, mangan și aluminiu cu proprietatea de menținere a magnetismului permanent, oricare ar fi acțiunea câmpurilor magnetice ale altor magneți. – Din germ. Silmanal. Vezi definitia »
CONTRACTUÁL, -Ă, contractuali, -e, adj. Privitor la un contract; prevăzut în contract; condiționat printr-un contract. [Pr.: -tu-al] – Din fr. contractuel. Vezi definitia »
COMISURÁL, -Ă, comisurali, -e, adj. (Anat.) Al comisurii, de comisură. – Din fr. commissural. Vezi definitia »
țambál (-le), s. n. – 1. Instrument muzical cu coarde, clavicord. – 2. (Arg.) Barbă aspră greu de bărbierit. – 3. (Arg.) Telegramă. Lat. cymbalum, prin intermediul germ. Zimbal, mag. cimbalom (› var. țimbal), cf. ngr. ϰύμβαλον, sl. kimvalŭ (› var. înv. chimval, s. n., timpan, tobă), fr. cuymbale (› var. cimbal, s. n., timpan). – Der. țambalagiu, s. m. (cîntăreț la țambal). Vezi definitia »