Definita cuvantului colatitudine
COLATITÚDINE s. f. complement al latitudinii unui punct de pe sfera terestră sau cerească. (< fr. collatitude)

Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu colatitudine
cî́ine (cîini), s. m.1. Cîine. – 2. Om fără suflet, tiran. – 3. Masă de dogar. – Var. (Mold.) cîne. Mr. cîne, megl. cǫini, istr. căre. Lat. canis (Pușcariu 367; REW 1592; Candrea-Dens., 337; DAR); cf. alb. kjiën, it. cane, prov. ca, fr. chien, sp. (gal.) can, port. cão. Forma cîine, cu i posterior (ca mîine, pîine; cf. și spîimînta), proprie Munt., a fost aproape general adoptată în lit.; totuși sînt numeroși scriitori de origine mold. sau trans. care continuă să scrie cîne. Der. cîinărie, s. f. (haită de cîini); cîiner, s. m. (Mold., persoană care strînge cîini vagabonzi); cîinesc, adv. (privitor la cîini; crud, neomenos); cîinește, adv. (în felul cîinilor; cu cruzime); cîinime, s. f. (haită de cîini); cîinos, adj. (fără suflet); cîinoșie, s. f. (răutate, cruzime). Cf. L. Șeineanu, Les noms romans du chien et leurs applications métaphoriques în Mém. Soc. Ling., XIV (1906-8), p. 210-75. Vezi definitia »
EROZIÚNE s. f. 1. roadere a solului, a rocilor sub acțiunea diferiților agenți externi. ◊ (p. ext.) roadere, tocire, uzură. 2. uzură a conductelor sau a aparatelor metalice datorită frecării fluidelor de pereții acestora. 3. ulcerație ușoară, superficială a pielii sau a mucoaselor. 4. (fig.) degradare progresivă, uzură lentă. (< fr. érosion, lat. erosio) Vezi definitia »
PURGAȚIÚNE s.f. v. purgație. Vezi definitia »
AMPLITÚDINE s.f. 1. Depărtare între pozițiile extreme ale unui punct sau ale unui corp care oscilează. ♦ (Mat.) Distanță care separă punctele extreme ale unui arc. ◊ Amplitudinea unui astru = arcul de orizont cuprins între punctul cardinal est și vest și punctul de pe orizont unde astrul răsare, respectiv apune. ♦ (Fig.) Întindere, amploare. 2. Maximul diferenței dintre valoarea unei mărimi periodice și valoarea medie a mărimii în cursul unei perioade. [< fr. amplitude, it. amplitudine, cf. lat. amplitudo – întindere]. Vezi definitia »
EXTRUZIÚNE s. f. 1. venirea la suprafață a unei magme. ◊ erupție vulcanică. 2. extrudare. ♦ ~ dentară = ieșirea din alveolă a dintelui. (< fr. extrusion) Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z