TERMINÁȚIE s. f. 1. partea terminală a unui lucru. 2. (lingv.) sunet care se află la sfârșitul unui cuvânt. ◊ (rar) desinență. 3. (muz.) concluzie melodică. (< lat. terminatio) Vezi definitia »

ANALOGÍE s.f. Asemănare între două sau mai multe situații, obiecte, fenomene, noțiuni etc., considerate din anumite puncte de vedere. ♦ Asemănare parțială în ceea ce privește forma sau conținutul a două elemente de limbă, care determină modificarea unuia dintre ele sub influența celuilalt; schimbarea produsă. [Gen. -iei, var. (înv.) analoghie s.f. / < analogie, cf. lat., gr. analogia – raport]. Vezi definitia »

LEUCOCITOMETRÍE s. f. numărarea de globule albe. (< fr. leucocytométrie) Vezi definitia »

Smecherie cu valuta Vezi definitia »

ECHIPARTÍȚIE s.f. Repartizare egală (a unor substanțe, a unei forțe etc.) între diversele componente ale unui tot. [Gen. -iei. / < fr. équipartition]. Vezi definitia »