micuțíe s.f. (înv.) faptă meschină, josnică. Vezi definitia »

INTERDÍCȚIE, interdicții, s. f. 1. Prevedere legală prin care se interzice săvârșirea anumitor fapte sau acte. 2. Măsură legală sau judecătorească aplicată unui răufăcător sau unui alienat mintal, care constă în interzicerea exercitării anumitor acte juridice. 3. Stare în care se află aceste persoane. [Var.: interdicțiúne s. f.] – Din fr. interdiction, lat. interdictio, -onis. Vezi definitia »

DISGRAVIDÍE s. f. gestoză. (< fr. dysgravidie) Vezi definitia »

URANORAFÍE s. f. sutură a vălului palatului. (< fr. uranorraphie) Vezi definitia »

REOCARDIOGRAFÍE s. f. urmărire a mișcărilor inimii și vaselor mari cu ajutorul diagrafiei. (< fr. rhéocardio-graphie) Vezi definitia »