ALITERÁȚIE s. f. 1. repetare, cu efect muzical, a aceluiași sunet (consoană) sau grup de sunete în cuvinte care se succedă; homeoproferon, parhomeon. 2. (med.) repetare a unor sunete sau silabe în stări de puternică excitație psihică. ◊ tendință patologică, obsedantă spre rimă, realizată prin repetarea de silabe. (< fr. allitération) Vezi definitia »

ENDOFAGÍE s. f. însușire a unor insecte de a fi endofage. (< endofag + -ie) Vezi definitia »

ACTORÍE s. f. Profesiunea de actor. – Actor + suf. -ie. Vezi definitia »

ZOOMORFÍE s. f. parte a zoologiei care studiază conformația animalelor. (< fr. zoomorphie) Vezi definitia »

HEMIMELÍE s. f. malformație congenitală prin absența parțială a unei extremități distale a unui membru al corpului. (< fr. hémimélie) Vezi definitia »