PROHIBÍ vb. IV. tr. A interzice, a opri vânzarea, importul sau exportul unor mărfuri. [< fr. prohiber, cf. lat. prohibere]. Vezi definitia »

ADSORBÍ vb. refl. (despre substanțe) a se fixa prin adsorbție. (< fr. adsorber) Vezi definitia »

BASARABI, familie domnitoare din Țara Românească, întemeiată de Basarab I: B. au condus țara pînă în sec. 16, dintre ei remarcîndu-se: Mircea cel Bătrîn, Dan al II-lea, Vlad Dracul, Vlad Țepeș, Vlad Călugărul, Radu cel Mare și Radu de la Afumați. Unii domni din sec. 16-17 (Neagoe Basarab, Matei Basarab, Constantin Șerban, Șerban Cantacuzino, Constantin Brîncoveanu) și-au zis Basarab pentru a-și justifica pretențiile la domniei, deși nu făceau parte din familia domnitoare, ci din aceea a boierilor din Oltenia, Craioveștii. Vezi definitia »

șurubí, șurubésc, vb. IV (reg.) 1. a înșuruba. 2. (fig.) a minți, a înșela. Vezi definitia »

iubí (iubésc, iubít), vb. – A fi îndrăgostit. – Var. (înv.) liubi. Sl. ljubiti (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Cihac, II, 151; DAR), cf. bg. ljubă, sl. ljubiti, rut. ljubyty, rus. ljubitĭ. Este cuvînt comun (ALR, I, 249). – Der. iubire, s. f. (dragoste); iubit, s. n. (dragoste); iubit, s. m. (persoană iubită, drăguț, amant); iubită, s. f. (amantă, ibovnică, drăguță); iubitor, adj. (care iubește); iubeț, adj. (pasionat); iubăreț, adj. (pasionat); (l)iuboste, s. f. (înv., dragoste), cu var. iboste, s. f. (dragoste), din sl. *ljubostĭ; libov, s. n., (înv., dragoste), din sl. *ljubovĭ, cf. bg. libov; libovi, vb. refl. (Bucov., a se desfăta, a se distra, a trîndăvi), din sl. ljubovati, cf. rus. ljubovati sja; ibovnic (var. libovnic), s. m. (amant, iubit), din sl. ljubovnikŭ, cf. bg. libovnik; ibovnică, s. f. (amantă, concubină, țiitoare); preaiubi, vb. (înv., a face dragoste), format pe baza sl. prĕljubiti. Vezi definitia »