REZISTÁ, rezist, vb. I. Intranz. A se împotrivi, a ține piept; a opune rezistență; a nu ceda la acțiunea unor forțe din afară; a nu se lăsa învins, a se ține tare. – Din fr. résister, lat. resistere. Vezi definitia »

FENTÁ, fentéz, vb. I. Tranz. (Sport) A deruta pe adversar prin fente¹; p. ext. a păcăli, a minți, a înșela. – Din fr. feinter. Vezi definitia »

finta care este urmarita pentru a fi omorata, dupa care se ia carnea sau blana. Vezi definitia »

BANCRUTÁ vb. I. intr. A da faliment. [Cf. germ. bankrottieren]. Vezi definitia »

mantá s. f., pl. mantale (mantăi) Vezi definitia »