Definita cuvantului conclusiv
CONCLUSÍV, -Ă adj. care constituie o concluzie; care conchide. ♦ propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție coordonată care exprimă o concluzie a coordonatei precedente; conjuncție ~ ă = conjuncție care introduce o propoziție conclusivă. (< fr. conclusif)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu conclusiv
REZULTATÍV, -Ă adj. care dă, aduce un (bun) rezultat. (< fr. résultatif) Vezi definitia »
SPECIFICATÍV, -Ă adj. (Rar) Specificator. [Cf. fr. spécificatif]. Vezi definitia »
CONVERSATÍV, -Ă adj. referitor la conversație; conversațional. (< conversație + -iv) Vezi definitia »
PERTURBATÍV, -Ă adj. perturbator. (< lat. perturbativus) Vezi definitia »
SUPRANORMATÍV, -Ă, supranormativi, -e, adj. Care depășește din punct de vedere calitativ un normativ. – Supra- + normativ. Vezi definitia »