OPRÍRE, opriri, s. f. Acțiunea de a (se) opri și rezultatul ei; încetare a unei acțiuni, a unei mișcări, rămânere pe loc; staționare, stagnare; oprit¹. ◊ Loc. adv. Fără oprire = neîntrerupt, neîncetat, continuu. ♦ (Concr.) Loc unde se oprește cineva sau ceva; stație, popas. ♦ Ținere pe loc, reținere. ♦ (Înv.) Interdicție, prohibiție, piedică, opreliște. – V. opri. Vezi definitia »

DESTRUCTURÁRE, destructurări, s. f. Acțiunea de a destructura și rezultatul ei. – V. destructura. Vezi definitia »

RECALIFICÁRE s.f. Acțiunea de a (se) recalifica; (concr.) calificare nou obținută. [< recalifica]. Vezi definitia »

MAXIMIZÁRE, maximizări, s. f. Acțiunea de a maximiza și rezultatul ei. – V. maximiza. Vezi definitia »

îngrețoșáre s.f. (pop., înv.) 1. greață, dezgust. 2. ocară. Vezi definitia »