REONÓM, -Ă adj. (despre legăturile sistemelor de puncte materiale) care variază în timp, însă după o lege independentă de forțele care acționează în cadrul sistemelor de puncte. (< engl. rheonome) Vezi definitia »

PLERÓM s. n. 1. concept al filozofiei gnostice, desemnând divinitatea din care ar proveni toate lucrurile spirituale. 2. zonă internă a meristemului, din care se formează cilindrul central al rădăcinii și tulpinii. (< fr. plérome, lat., gr. pleroma) Vezi definitia »

ERITROBLASTÓM s. n. mielom cu eritroblaști. (< fr. érythroblastome) Vezi definitia »

AUTOZÓM s. m. cromozom din celulele somatice, în procesul de determinare a sexului. (< fr. autosome) Vezi definitia »

CENTROZÓM s.m. (Biol.) Corpuscul înconjurat de o zonă protoplasmatică, situat în centrul celulei, servind la reproducerea indirectă a acesteia. [< fr. centrosome]. Vezi definitia »