PROPTEÁLĂ, proptele, s. f. Faptul de a (se) propti. ♦ (Concr.) Proptea. – Propti + suf. -eală. Vezi definitia »

TEREBENTÍNĂ s.f. Lichid incolor, cu miros pătrunzător, obținut prin distilarea rășinii coniferelor și utilizat în industrie și în medicină. (din fr. térébenthine) Vezi definitia »

CARTONIÉRĂ s. f. cartotecă. (< fr. cartonnière) Vezi definitia »

LÍPSĂ, lipsuri, s. f. 1. Faptul de a nu se afla într-un loc (unde ar fi trebuit să fie în mod obișnuit); absență. ◊ Loc. adv. (Jur.) În lipsă = în contumacie. ◊ Loc. prep. În (sau din) lipsă de... = nefiind, neavând ceva, din pricină că lipsește. În lipsa (cuiva sau a ceva) = cât timp (sau în timp ce) cineva sau ceva lipsește. ◊ Expr. Mai bine lipsă = mai bine deloc, mai bine renunț. A duce lipsă (de ceva) = a nu avea ceva (în cantitate suficientă). ♦ (Adjectival) Care lipsește, absent. Lipsă la apel. 2. Lucru care lipsește dintr-un ansamblu. 3. Faptul de a avea lacune, scăderi, deficiențe, defecte; lacună, scădere, deficiență, defect al cuiva sau a ceva. 4. Faptul de a-i lipsi cuiva cele necesare; nevoie, sărăcie. 5. (Înv. și reg.) Necesitate, trebuință. ◊ Loc. adj. De lipsă = necesar, indispensabil. Am înșirat toate cele ce-mi sunt de lipsă. [Pl. și: (înv.) lipse] – Din lipsi (derivat regresiv). Vezi definitia »

TÂRGUJIÁNCĂ, târgujiénce, s.f. Femeie născută și crescută în municipiul Târgu-Jiu (din județul Gorj). ♦ Locuitoare din municipiul Târgu-Jiu. (târgujian + suf. -că) Vezi definitia »