Definita cuvantului congruență
CONGRUÉNȚĂ s. f. 1. însușirea de a fi congruent; potrivire deplină. ♦ (mat.) relație de ~ = relație dintre două numere întregi congruente. ◊ acord între gândurile, sentimentele, convingerile cuiva în comportamemtul său. 2. acord între subiect și predicat. 3. (med.) calitate a unei anastomoze ale cărei părți se împreună perfect. (< fr. congruence, lat. congruentia)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu congruență
TÉSERĂ s. f. (ant.) fisă de metal sau de fildeș, bilet de intrare la spectacole, ca buletin de vot, ca jeton etc. (< fr. tessère, lat. tessera) Vezi definitia »
lăptăreasă, lăptărese s. f. 1. (iron.) femeie cu sâni mari. 2. (mil., înv.) personaj feminin imaginar care provoacă erecția matinală a recruților. Vezi definitia »
RAMÉZĂ, rameze, s. f. Mașină pentru întinderea în lățime și uscarea țesăturilor, prin prinderea lor pe o ramă mobilă care trece printr-un spațiu de uscare în care circulă un curent de aer cald. – Din fr. rameuse[-sécheuse]. Vezi definitia »
BÁBOȘĂ, baboșe, s. f. (Ornit.; reg.) Pelican. – Cf. babiță1. Vezi definitia »
plămânárcă, plămânărci, s.f. (reg.) plantă acoperită cu peri aspri; mierea-ursului. Vezi definitia »