Definita cuvantului conjugare
CONJUGÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) conjuga. ◊ flexiunea verbului. ◊ fiecare dintre categoriile în care se împart verbele după terminația infinitivului. 2. îmbinare, unire. 3. mod de înmulțire sexuală în care prin fuzionarea a doi gameți rezultă zigotul. ◊ împerechere a cromozomilor în cursul meiozei. (< conjuga)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu conjugare
PONTILÁRE, pontilări, s. f. (Mar.) Întărire a compartimentelor unei nave cu ajutorul pontilelor. – Din pontil. Vezi definitia »
CONFRUNTÁRE s.f. Acțiunea de a confrunta și rezultatul ei; comparare; confruntație. ♦ (Spec.; jur.) Punere față în față a mai multor persoane pentru a verifica concordanța spuselor lor. [< confrunta]. Vezi definitia »
preștíre, preștíri, s.f. (înv.) prevedere, previziune. Vezi definitia »
indignare Vezi definitia »
spăimântáre, spăimântări, s.f. (înv. și pop.) 1. înspăimântare. 2. stăruință, căutare disperată. Vezi definitia »