NARCOTIZATÓR, narcotizatori, s. m. (Rar) Persoană care administrează pacientului narcoticul înaintea intervenției chirurgicale. – Narcotiza + suf. -tor. Vezi definitia »

CLORATÓR s. n. recipient pentru clorurare. (< rus. klorator) Vezi definitia »

PONTATÓR³, -OÁRE adj. (despre câini) care pontează³. (< ponta³ + -tor) Vezi definitia »

OBRĂJÓR, obrăjori, s. m. Diminutiv al lui obraz; obrăjel. – Obraz + suf. -ior. Vezi definitia »

STATOREACTÓR s. n. propulsor cu reacție pentru aerovehicule cu viteză supersonică, dintr-un tub, fără nici un organ în mișcare de rotație. (< fr. statoréacteur) Vezi definitia »