întărîtá (întărâtát, întărâtát), vb. – A ațîța, a zădări, a incita, a îmboldi. – Var. întărta. Lat. interritāre, păstrat într-o glosă din sec. VIII, de la irritare contaminat cu territāre „a speria” (Schuchardt, ZRPh., XXIII, 419; Pușcariu 879; Candrea-Dens., 872; REW 4491), cf. napol. nderreta, v. fr. (en)tarier, prov. torridá. – Der. întărîtător, adj. (iritant, provocator); întărîtăcios, adj. (care provoacă din plăcere). Vezi definitia »

GRANITA s. f. Suc de fructe care se servește cu bucĂ?ți de gheațĂ?. -Din it. Granita Vezi definitia »

DEVOTÁ, devotez, vb. I. Refl. A se pune fără rezerve în serviciul cuiva sau a ceva; a se dedica, a se consacra în întregime. – Din lat. devotare, fr. dévouer. Vezi definitia »

unealta de forma unui briceag care foloseste la curatatul si intretinerea pipei Vezi definitia »

REINTERPRETÁ vb. I. tr. A face o nouă interpretare, a interpreta din nou. [Cf. fr. reinterpréter]. Vezi definitia »