Definita cuvantului contextură
CONTEXTÚRĂ s. f. 1. mod de împletire a firelor unei țesături, care definesc structura ei. 2. mod în care sunt legate între ele diversele elemente ale unui tot; înlănțuire; legătură. ◊ (fig.) structură, schelet. (< fr. contexture)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu contextură
BOMBÁRDĂ, bombarde, s. f. Mașină de război cu care, în evul mediu, se aruncau bolovani; (rar) tun de calibru mare. – Fr. bombarde. Vezi definitia »
PEBRÍNĂ s.f. Boală infecțioasă a viermilor de mătase, manifestată prin mici pete negre care apar pe pielea acestora. [< fr. pebrine]. Vezi definitia »
PARTENOGENÉZĂ s. f. 1. (mit.) apariție a unor făpturi miraculoase în condiții excepționale. 2. reproducere la unele organisme sexuate (albine, purici de plante etc.) dintr-un ovul sau ou nefecundat. (< fr. parthénogenèse) Vezi definitia »
GALÉTĂ s.f. Prăjitură făcută din făină, unt și ouă. ♦ Biscuit pentru marinari. [Var. galet s.n. / < fr. galette]. Vezi definitia »
PUSTULÓZĂ s.f. Afecțiune caracterizată prin leziuni pustuloase. [< fr. pustulose]. Vezi definitia »