Definita cuvantului contingență
CONTINGÉNȚĂ s. f. însușirea de a fi contingent (1); relație între fenomene, evenimente contingente; întâmplare. (< fr. contingence, lat. contingentia)

Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu contingență
vacánță s. f., g.-d. art. vacánței; pl. vacánțe Vezi definitia »
naraclíță (-é), s. f. – Mînecă la costumul preoțesc. Sl. narąkvica (Tiktin). Sec. XVI, înv. Vezi definitia »
SITRONÁDĂ s.f. v. citronadă. Vezi definitia »
FĂGĂRĂȘEÁNCĂ, făgărășence, s. f. Femeie născută și crescută în municipiul Făgăraș. ♦ Locuitoare din municipiul Făgăraș. – Făgărășean + suf. -că. Vezi definitia »
ÁULĂ s.f. 1. (Ant.) Curte în fața locuințelor importante, în jurul căreia se grupau dependințele. 2. Sală mare de festivități (aflată mai ales în incinta unei instituții de învățământ). 3. (În orânduirea feudală) curte domnească sau împărătească. [Pron. a-u-. / < lat. aula, cf. germ. Aula]. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z