ȘESTÍNĂ, șestine, s. f. (Reg.) Loc neted pe vârful unui munte. – Șest (reg. „șes” < lat.) + suf. -ină. Vezi definitia »

OXALÓZĂ s. f. afecțiune rară, la copii, caracterizată prin depunerea cristalelor de oxalat de calciu în rinichi și în alte organe și prin litiază urinară oxalică. (< fr. oxalose) Vezi definitia »

oglindeálă, oglindéli, s.f. (înv.) 1. cercetare, examinare atentă. 2. oglinjoară. Vezi definitia »

cioróslă s.f. (reg.) fierul plugului. Vezi definitia »

ANTILÓPĂ s. f. 1. mamifer rumegător din țările calde, cu picioarele lungi și subțiri și corpul suplu. 2. pielea tăbăcită a antilopei (1); imitație a acestei piei. (< fr. antilope) Vezi definitia »