ECLOZIÚNE s. f. 1. ieșire a puilor sau a larvelor din ou. 2. (fig.) ieșire la iveală, înflorire; manifestare. 3. intervenție chirurgicală prin care este scoasă din funcțiune o porțiune dintr-un organ, fără a fi extirpată. (< fr. éclosion) Vezi definitia »

DEȘTEPTĂCIÚNE s. f. Însușirea de a fi deștept (2); inteligență. ♦ (Adesea ir.) Faptă sau vorbă de om deștept. – Deștept + suf. -ăciune. Vezi definitia »

ADMONIȚIÚNE s.f. 1. Cercetare făcută de judecător. 2. (Rar) Admonestare. [Cf. lat. admonitio, fr. admonition]. Vezi definitia »

ALUVIÚNE s. f. material detritic transportat și depus de apele curgătoare. (< fr. alluvion, lat. alluvio) Vezi definitia »

EXCITAȚIÚNE s.f. v. excitație. Vezi definitia »