BAIONÉTĂ, baionete, s. f. Lamă de oțel ascuțită la vârf, având un mâner care se poate fixa de țeava puștii. ◊ Atac (sau asalt) cu baioneta (sau la baionetă) = luptă corp la corp, în care se folosește pușca cu baioneta pusă. ♦ Îmbinare în baionetă = îmbinare demontabilă între două piese cilindrice sau plate, care se realizează printr-o mișcare relativă de translație urmată de una de rotație. – Fr. baïonnette. Vezi definitia »

CANȚONÉTĂ s.f. 1. Poezie lirică italienească, formată din versuri scurte. 2. Mic cântec popular italian; (p. ext.) cântec scurt. 3. (Muz.) Piesă instrumentală polifonică din epoca Renașterii, asemănătoare cântecului popular. [< it. canzonetta]. Vezi definitia »

TÉNTĂ s. f. 1. amestec, în diferite proporții, de apă și tuș sau orice alt colorant, folosit pentru a reda nuanța dorită într-o colorație. 2. (fig.) nuanță, culoare. 3. strat de culoare omogen, aplicat pe un suport. (< fr. teinte) Vezi definitia »

ACIDOGENÉZĂ s. f. proces de formare a unui acid. (< fr. acidogenèse) Vezi definitia »

DERMATÍNĂ s. f. Înlocuitor sintetic al pielii, obținut prin aglomerarea cu ajutorul unui liant a fibrelor de piele naturală rezultate din măcinarea deșeurilor și folosit în industria încălțămintei și în marochinărie. – Din fr. dermatine. Vezi definitia »