polégniță s.f. (reg.) 1. polei. 2. brumă. 3. zăpadă. Vezi definitia »

obleágă (-égi), s. f. – Țarină, țelină, pîrloagă. – Var. obleag. Sl. oblegati „a se culca”, din lešti, lega, cf. obloji (Cihac, II, 220; Conev 68). Vezi definitia »

NEVRÍNĂ s.f. v. neurină. Vezi definitia »

cétină (cetini), s. f. – 1. Ac de brad. – 2. Ramură de brad. Sl. četina, der. colectiv de la četŭ „ac, țeapă, dinte” (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 48; Iordan, Dift., 144), cf. sb., cr. četina, ceh. šetina, alb. četina; mag. csetina pare a proveni din rom. – Der. cetin, s. m. (ienupăr); cetiniș, s. n. (pădure de brazi); încetinat, adj. (cu ramuri dese, se spune numai despre brazi). Nu a fost explicată corespondența cu it. cetina „tăiere de copaci”, a cărui origine este necunoscută, după Prati 262. Vezi definitia »

a patina la vrăjeală expr. (deț.) a face pe cineva să-și schimbe părerea pe care o are despre un deținut. Vezi definitia »