atéu (atéi), s. m. – Persoană care neagă existență lui Dumnezeu. – Mr. atheu. Fr. athée. Uzul adj. (Eminescu) este rar în limba vorbită. – Der. ateism, s. n. (negare a existenței lui Dumnezeu), cu var. ateizmos, înv., care apare din sec. XVIII, din gr. (Gáldi 155): ateist, adj. (de ateu, referitor la ateism); ateistic, adj. (ateu). Vezi definitia »

cripéu, cripéuri, s.n. (reg., înv.) mănunchi de păr cu rol de perucă (la femei). Vezi definitia »

RADIORELÉU s.n. Instalație care permite realizarea unei comunicații fără fir între două stațiuni prin intermediul stațiunilor intermediare. [Pl. -lee. / cf. engl. radio-relay, rus. radiorele]. Vezi definitia »

AMENTACÉU, -ÉE I. adj. amentiform. II. s. f. pl. familie de plante dicotiledonate lemnoase, cu flori apetale, dispuse în ament. (< fr. amentacé/es/) Vezi definitia »

PRIAPÉU, -ÉE I. adj. referitor la Priap; priapic. II. s. n. 1. formă de vers antic, considerat ca o juxtapoziție a două versuri. 2. poezie (antică) cu conținut obscen sau licențios. (< lat. priapeus) Vezi definitia »