GÁIE, găi, s. f. Nume dat mai multor păsări răpitoare de zi, asemănătoare cu uliul, cu ciocul coroiat, cu gheare puternice și cu coada bifurcată (Milvus). ◊ Expr. Se ține gaie după (sau de) cineva, se zice despre o persoană de care nu poți scăpa. M-a (sau te-a etc.) luat gaia = am (sau ai etc) pățit-o. ♦ De-a puia-gaia = numele unui joc de copii; de-a baba-gaia. [Pr.: pu-ia-ga-ia]. – Et. nec. Vezi definitia »

ECOETOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu studiul evaluării comportamentului de supraviețuire al ființelor vii; ecologie comportamentală. (pref. eco²- + etologie) Vezi definitia »

adsórbție (fixare pe suprafață) (-sorb-ți-e) s. f., art. adsórbția (-ți-a), g.-d. art. adsórbției Vezi definitia »

PORTOGRAFÍE s. f. radiografie a venei porte cu ajutorul unei substanțe de contrast. (< fr. portographie) Vezi definitia »

PREVÉNȚIE s.f. 1. (Jur.) Arest preventiv. 2. Ansamblu de măsuri menite să evite apariția unei boli, a unui accident etc. [Gen. -iei, var. prevențiune s.f. / cf. fr. prévention, it. prevenzione]. Vezi definitia »