FENOMENALÍSM s. n. concepție filozofică idealistă potrivit căreia esența lucrurilor este incognoscibilă, cunoașterii omenești fiindu-i accesibile doar manifestările exterioare, fenomenele. (< germ. Phänomenalismus, rus. fenomenalizm, după fr. phénoménisme) Vezi definitia »

ANASEÍSM s. n. undă seismică a cărei primă deplasare se produce dinspre epicentru spre exteriorul regiunii respective. (< ana- + seism) Vezi definitia »

MESOMORFÍSM s. n. caracter mezomorf. (< fr. mésomorphisme) Vezi definitia »

CLOROFORMÍSM s. n. (Med.) Intoxicație cu cloroform. – Din fr. cloroformisme. Vezi definitia »

MONOTELÍSM s. n. doctrină religioasă care susține că Isus Christos a întruchipat două naturi, una divină și una umană, dar o singură voință, cea divină. (< fr. monothélisme) Vezi definitia »