BOBÓC, boboci, s. m. 1. Caliciul nedeschis al unei flori; floare care începe să se deschidă. 2. Pui de gâscă sau de rață. ◊ Expr. A paște (sau a păzi) bobocii = a-și pierde vremea degeaba. A da (mâncare) la boboci = a vomita. ♦ Fig. Începător într-un domeniu; om lipsit de experiență; ageamiu; p. restr. recrut; student în primul an. – Din ngr. bubúki. Vezi definitia »

a scuipa foc expr. (d. oameni) a fi furios / mânios. Vezi definitia »

pârcióc s.n. (reg.) miros caracteristic pe care îl au țapii în perioada împerecherii; pârceală, pârcit, pârcitură, pârciță, pârci. Vezi definitia »

Loc sau punct de pe suprafața pământului diametral opus altuia; fig. lucru, fapt, idee etc. în totală opoziție cu alt lucru, fapt, idee etc. – Din fr. antipode. Vezi definitia »

vîjdóc (-oáce), s. n. – Turmă de importanță mică. Origine necunoscută. Vezi definitia »